Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :
Acasa / AUTOEDUCARE / Să vedem cine distribuie! Fereastra OVERTON: Manipularea din MASS-MEDIA pe înțelesul tuturor

Să vedem cine distribuie! Fereastra OVERTON: Manipularea din MASS-MEDIA pe înțelesul tuturor

/
/
/

Fereastra OVERTON” este un concept care ne arată cum o IDEE/PROBLEMĂ, imposibil de acceptat într-o societate, poate deveni LEGE dacă se urmează anumiți pași – șase la număr – într-un complex uriaș de manipulare. Și invers: de la LEGE la IMPOSIBIL!

Pe scurt, „Fereastra OVERTON” reprezintă un complex de oportunități pentru cei care vor ca într-o societate să transforme o IDEE/PROBLEMĂ aparent de neacceptat într-o lege normală!

A devenit din ce in ce mai evident că discuțiile aprinse, mesele rotunde, feluritele portaluri de tipul antidiscriminare și altele care vin în apărarea abaterilor de la normalitate, nu sînt un semn al maturității societății, sau al creșterii valorilor democratice.

Sociologul american Josef Overton a demonstrat în 1990 în teoria sa „Windows Theory”, că există tehnici de distrugere a oricărei societăţi și a fundamentelor acesteia, prin promovarea unor concepte absolut inacceptabile și chiar incompatibile cu existența normală a acelei societăți.



Victime ale unor asemenea atacuri sofisticate sînt în primul rând societățile tradiționale, de multe ori privite ca înapoiate de societățile avansate economic sau tehnologic.

Oare ce a vrut să zică americanul Joseph P. Overton, prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (Mackinac Center for Public Policy), când a formulat această teorie care i-a primit numele postum, după ce a murit prematur în urma unei catastrofe aviatice ?

Concepte ca manipulare, dezinformare, intoxicare media, fraudare electorală etc. sunt tot mai prezente în vocabularul nostru.

Opinia publică le conferă anverguri mistice, împotriva cărora nu există măsuri de contracarare, conturându-se falsa idee a unor conspiraţii la nivel mondial ale tuturor împotriva tuturor.

De fapt nu este nicio conspiraţie, efectele acestor concepte făcând parte dintr-o altă tipologie, aceea a „amenințărilor hibride“.

Toate conceptele de mai sus au la bază instrumente sociologice (sondaje de opinie, publicitate, inginerie socială etc.) sau psihologice (de convingere).

Dezvoltate de actori statali rău intenţionaţi, acestea pot fi transformate facil în arme silenţioase şi folosite împotriva ţintelor, într-un război tăcut cu efecte devastatoare.

Utilizarea lor vizează, printre altele, răspândirea confuziei în rândul populaţiei, atingerea obiectivelor prin manipularea opiniei publice şi mărirea neîncrederii în factorii de conducere.

Efectele ameninţărilor hibride, dificil de contracarat, pot fi devastatoare din punct de vedere politic, social sau economic pentru naţiuni întregi.

In conformitate cu Fereastra Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”.

În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei.

Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.

Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…

ATENȚIE! „Fereastra OVERTON” se mișcă precum peștele în apă într-o societate golita de idealuri, unde separarea clară dintre bine și rău nu e… clară. România este o astfel de societate!



Mesajul virtual

Întrebarea naturală generată de aceste evenimente este „Cum au reuşit?“, ţinând cont că electoratul (opinia publică) nu este o masă compactă/ unitară, fiind împărţit în clase sociale diferite, având culturi şi opinii diferite.

Acest succes poate fi explicat prin evoluţia tehnologică din ultimii ani, care a transformat radical media, prin trecerea de la suportul hârtie şi eter (canalele radio sau TV clasice) la platforme digitale.

În cadrul acestora, consumatorul (opinia publică în formare) poate selecta ceea ce îi trebuie (sau ceea ce îl reprezintă). Mai mult, canalele social media reprezintă sursa de informare pentru o parte din media clasică (tabloidele, micile publicaţii etc.).

Cum poţi să te adresezi tuturor în acelaşi timp, iar mesajul tău să ajungă la fiecare individ, să fie înţeles şi asumat ca şi când ar fi părerea lui? Răspunsul se regăseşte în mediul de propagare. Mesajele sunt promovate în spaţiul virtual, pe canalele social media, cum ar fi Facebook sau Twitter. Organizarea implicită a acestor platforme de socializare permite utilizatorilor să aleagă propriile #canale sau #grupuri, generând un „efect de domino“ care facilitează diseminarea anumitor mesaje.

Platformele digitale permit ca, dintr-un număr oarecare de „fake news“ publicate în mediul virtual, utilizatorii să le aleagă pe cele reprezentative pentru ei şi să le distribuie mai departe, printr-un efect de domino, în listele de prieteni.
Astfel, pentru a maximiza gradul de diseminare a mesajului este suficient ca ştirea falsă să fie adresată unui anumit profil psihologic ţintă, care să o accepte şi, în final, să o distribuie în grupul de prieteni (posibil să adauge şi unele comentarii care să susţină mesajul).

Propagarea mesajului se poate realiza până când conţinutul acestuia se perimează. Mesajul poate să reapară, după intervale mari de timp, ca un ecou sau o replică seismică, republicat de un utilizator.

Avantajele mediului virtual pentru cel care lansează atacul hibrid constau în faptul că adresarea vizează o masă compactă/unitară, compusă din persoane care în realitate pot să nu aibă nicio zonă de interferenţă.

Fereastra Overton

Am identificat, deci, „câmpul de acţiune“ şi „publicul ţintă“, însă lipseşte mecanismul prin care conţinutul unui mesaj care nu este acceptat de nimeni să devină acceptat de toată lumea.

Un astfel de mecanism este „Ferestra Overton“, sau trecerea unei idei de la „imposibil“ la „legal“ în 6 paşi:
pasul 1 – imposibil: într-un moment de oportunitate politică/ socială, se prezintă opiniei publice o idee (problemă sau chiar o soluţie la o problemă) care este cunoscută în societate ca fiind imposibilă şi de neacceptat (bazându-se pe logică şi fapte). În această fază este forţată acceptarea existenţei ideii/ problemei şi sunt provocate discuţiile pe tema acesteia;
pasul 2 – radical: este iniţiată dezbaterea ideii de către specialiştii în domeniu, care o prezintă ca fiind radicală, însă nu de neconceput. În mediul virtual, utilizatorul poate substitui specialistul, devenind chiar el vectorul de inoculare a acesteia. Ideea este în continuare respinsă ca neviabilă;
pasul 3 – acceptabil: unii formatori de opinie declară că ideea poate fi acceptabilă şi poate funcţiona în anumite circumstanţe;




pasul 4 – raţional: „Fereastra Overton“ este mutată în zona raţională, etapă în care media începe să joace un rol foarte important în „manipularea auditoriului“. Ideea este reprezentată ca fiind soluţia raţională, fiind utilizate argumente raţionale pro şi contra acesteia;
pasul 5 – popular: ideea este prezentată ca fiind foarte populară, răspândită în societate, deseori fiind utilizate jumătăţi de adevăruri. Diseminarea şi dezvoltarea este preluată de „postaci“, accentul fiind pus pe susţinerea cantitativă a ideii;
Pasul 6 – legal: „Fereastra Overton“ se mută în zona legalizării ideii/ problemei, prezentată ca fiind o oportunitate politică, după ce politicienii promulgă o lege personalizată .
Este pasul de la normat (legalizat) la impus sau dictat.

Acest proces are loc în unele țări occidentale fără a ascunde ceva, iar cei care nu sînt de acord cu norma impusă prin lege la început sînt luați în râs, categorisiţi drept „învechitţi”, „încremeniţi în trecut”, „anti-democrati”, „homo-fobi”, „fundamentalişti”, „extremişti”, „bigoţi” etc.

Apoi vor apărea felurite organizații și ONG-uri finanţate de forţe obscure, care vor „monitoriza” situația din țară și din mass media, condamnând orice idei care este alta decât a lor.

Vor avea grijă să existe norme de pedepsire și vor trage în judecăți pe oricine care se împotriveşte , vor urmări și persecuta.

Vor stărui să elimine oamenii din orice structuri de decizie pentru a-i reduce la tăcere, a-i lipsi de lucru și de libertate. Aceasta se va face cu sprijinul legislativ și cu unele norme impuse clar că din afara societății.

Îmbinarea unor instrumente sociologice, cum ar fi teoria „Ferestrei Overton“, cu platformele de social media de către unele state poate genera efecte imediate cu impact semnificativ asupra mecanismelor democratice.

La nevoie, dacă se observă o rezistență din partea opiniei publice, sunt scoase la lumină sondaje de opinie mincinoase. De asemenea, ne sunt prezentate cu titlul exhaustiv grafice, statistici și exemple – uneori din alte țări – care arată doar partea avantajoasă pentru IDEE a adevărului de pe teren!

Schema generală a „Fereastrei OVERTON”: De la LEGE la IMPOSIBILĂ!

Manipularea în 6 pași prin tehnica „Ferestrei OVERTON” nu este una la îndemâna oricui, iar demantelarea acesteia este costisitoare și greu de destructurat. De ce? Pentru că gradul de indulgență și de necunoaștere al populației este foarte mare. Nepermis de mare în România şi dificil de contracarat într-o societate în care răul se confundă cu binele.

Iar când populația înțelege ce a permis, este prea târziu: IMPOSIBILUL a devenit POSIBIL, prin legi votate democratic!

O idee similară ferestrei lui Overton a fost exprimată de Anthony Trollope în 1868 în romanul său Phineas Finn:
„Mulți dintre cei care anterior credeau că legislația pe această temă este improbabilă va considera acum că este pur și simplu periculoasă sau chiar dificilă. Astfel, în timp, aceasta va fi văzută ca o posibilitate, apoi ca ceva probabil și, în final, va deveni una dintre puținele măsuri pe care țara absolut are nevoie. Acesta este modul în care se formează opinia publică. „
„Nu este o pierdere de timp”, spune Phineas, „că a făcut primul pas important în realizarea sa.” „Primul pas mare a fost luat cu mult timp în urmă”, a spus Monk, „de către bărbații care erau considerați demagogi revoluționari, aproape trădători, pentru că au făcut-o. Dar este bine să trecem prin orice pas care ne permite să mergem mai departe. „

În discursul său „Emanciparea spre vestul Indiei” din Canandaigua, New York, liderul abolitionist Frederick Douglass a descris modul în care opinia publică limitează capacitatea oamenilor la putere de a acționa cu impunitate:
„Găsiți doar ceea ce un popor este dispus să sufere în tăcere, vă va oferi măsura exactă a nedreptății și a răului care va fi impusă și care va continua până când rezistența se va manifesta prin cuvinte sau violența sau ambele. Limitele tiranilor sunt fixate de rezistența celor pe care îi asupresc. „

Ideea este foarte asemănătoare cu o teorie anterioară care urma să fie cunoscută sub numele de sferă a lui Hallin.
În cartea sa din 1986, The Uncensored War, cercetătorul de comunicații Daniel C. Hallin prezintă trei domenii de acoperire media în care un subiect poate cădea. Domeniile sunt schematizate de cercuri concentrice numite sfere.

De la centru la cercul exterior, există sfera consensului, sfera controverselor legitime și sfera devierii. Propunerile și opiniile pot fi plasate mai mult sau mai puțin departe de centrul metaforic, iar actorii politici pot lupta pentru a muta aceste poziții.



Hallin Teoria este dezvoltată și aplicată în primul rând ca o teorie explicativă a diferitelor niveluri de obiectivitate în mass-media, dar, de asemenea, să țină cont de tensiune continuă între mass-media și politicienii despre ceea ce este conidéré ca un dezacord legitim, care – eventual – ar schimba limitele dintre sfere.
Întrucât unul dintre studiile aplicând teoria lui Hallin explică: „Limitele dintre cele trei sfere sunt dinamice, în funcție de climatul politic și de linia editorială a diferitelor mijloace de informare”.
Văzută în acest fel, ideea include și lupta asupra limitelor dintre discursul politic normal și discursul deviant.

Greu de dejucat, dar ușor de dibuit de către “inițiați”

Așadar, după cum s-a putut vedea din cele două scheme, „Fereastra OVERTON” funcționează în ambele sensuri: de la IMPOSIBIL la LEGE, dar și de la LEGE la IMPOSIBIL.

O parte importantă a activităţii de contracarare a acestui tip de atacuri se limitează la a acţiona asupra punctului 6, prin comunicate media care nu mai au nici o relevanţă (sunt tardive, deoarece a fost deja generată discuţia şi popularizată viabilitatea ideii).

Activitatea de contracarare a unor astfel de atacuri „hibride“ trebuie să pornească de la primul punct, de la baza teoriei.

Construcţia în sine – iniţiată pe baza unei idei posibil greşite – poate fi de cele mai multe ori ireproşabilă, argumentată logic, fără nici o scăpare pentru grupul ţintă.

Angrenarea într-o astfel de luptă, în care trebuie aduse argumente împotriva unei construcţii logice deja acceptată de majoritate, nu poate avea succes.

Un rol important în identificarea, localizarea şi contracararea unor astfel de ameninţări asimetrice îl au structurile de intelligence, singurele care pot avea imaginea de ansamblu a fenomenului şi pot lua decizia corectă cu privire la instrumentele ce trebuie folosite pentru a inhiba un astfel de atac.

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să dai Like paginii noastre de Facebook si să-l Distribui mai departe!

Facebook Comments
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+