Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :
Acasa / CURIOZITĂȚI / Ana Aslan, doctorul care a transformat basmul „Tinerețea fără bătrânețe” în realitate

Ana Aslan, doctorul care a transformat basmul „Tinerețea fără bătrânețe” în realitate

/
/
/

Ana Aslan s-a născut la Brăila, în 1897, într-o familie de armeni. La 13 ani și-a pierdut tatăl și împreună cu mama și frații, s-a mutat la București. În copilărie, Ana Aslan a oscilat între o carieră de aviator sau una de medic. Într-un final, a ales să dea la Medicină dar pentru a obține acordul mamei, a fost nevoită să facă greva foamei timp de 3 zile.

Absolventă a Facultății de Medicină din București (1922), cu teza Cercetări asupra inervației vaso-motrice la om, realizată sub conducerea prof. Daniel Danielopol, cu care mai apoi va colabora toată viața, ea s-a specializat curând în gerontologie, ramură a medicinii privind studierea și combaterea fenomenelor de îmbătrânire.

În 1954 face o comunicare demonstrând capacitatea de întinerire a organismului uman prin tratament cu novocaină iar în 1957 descoperă Gerovitalul H3, medicament pe bază de procaină, utilizat cu succes în profilaxia și tratamentul îmbătrânirii. Până în 1980 fuseseră tratați, cu evidente efecte salutare, 100 000 de pacienți. Formele de prezentare s-au diversificat, de la injecții intravenoase sau intramusculare la loțiuni pentru păr și creme de față.

Medicamentul nu are contraindicații și nu este toxic. După cum reține prospectul, gerovitalul dă bucurie de a trăi, dorința de a lucra, ameliorează memoria, sporește capacitatea de concentrare. Apoi îmbunătățește vederea și auzul, mobilitatea articulațiilor și face să crească forța musculară. De asemenea, combate petele de pe piele și keratoza senilă, ajută la creșterea părului, repigmentarea pielii și sporește rezistența organismului la infecții și boli cu caracter degenerativ.



Socotit aproape un panaceu universal, gerovitalul a dus la înființarea a peste 150 de centre de tratament permanent în România. După opinia creatoarei, ideal ar fi fost ca acesta să înceapă încă din copilărie. Testat în străinătate, gerovitalul a dus la rezultate la fel de spectaculoase. ”Terapia Aslan” a făcut înconjurul lumii. În America au constatat că psihozele senile erau considerabil ameliorate (de exemplu, dintr-un lot de 25 de pacienți, 16 au manifestat îmbunătățiri semnificative ale sănătății. La fel în Germania specialiștii au folosit cu succes gerovitalul la arterioscleroze, artropatii diverse, sindromul parkinsonian senil etc.

Dincolo de efectele terapeutice categorice, statul român a văzut în promovarea gerovitalului (la care s-a adăugat Aslanovitalul, realizat în colaborare) și o sursă extraordinară de valută. Sute de străini au trecut pragul Institutului Național de Geriatrie de la Otopeni (unde Ana Aslan a devenit director în anul 1952).

În atmosfera restrictivă din perioada comunistă, când promovarea unei personalități se făcea doar ”cu voie de la partid”, medicația creată de Ana Aslan i-a adus o extraordinară recunoaștere națională și internațională. În 1945 era membră a Academiei de Medicină iar în 1974 a fost aleasă în Academia Română. În 1959 a devenit președinta Societății române de gerontologie; a făcut parte din societatea de profil din Chile, a fost membră a Academiei de științe din New York. A fost decorată de autoritățile din Peru, Nicaragua, Germania, Spania, Italia, Venezuela, Grecia (aici o elevă a ei îi continuă opera cu succes). Brazilienii au onorat-o cu un doctorat honoris causa la Universitatea Braganza Paulista.

Procaina, anestezicul care a deschis drumul tinereții fără bătrânețe

În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a preluat o funcție des întâlnită la femeile din Sănătate: a îngrijit soldații în spitalele militare. După ce a absolvit, în anul 1922, Facultatea de Medicină, ea a desfăşurat o activitate didactică și spitalicească fructuoasă, până în anul 1949, când a preluat conducerea Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București, acesta fiind şi momentul când s-au pus bazele carierei sale de gerontolog.

Ana Aslan a început, ulterior, să experimenteze efectele procainei (un anestezic local) asupra reumatismului în cazul unui pacient tânăr, suferind de artroză. Rezultatele au dovedit eficiență, iar în acest fel, medicul a demarat un amplu proces de experimente pe animale și pe pacienți vârstnici, injectându-le procaină. Eficiența terapiei-minune a fost dovedită și în cazul unui pacient în vârstă de 110 ani: după patru ani de tratament, au încetat tremurăturile mâinilor și ale capului, a putut să meargă singur, avea poftă de mâncare, părul i s-a repigmentat, iar depresiei i-a luat locul o stare psihică bună.

Văzând succesul fulminant al descoperirii sale, Ana Aslan a început să caute, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, un produs care să potențeze efectele benefice ale procainei și care să combată bătrânețea.

Activitatea celor două doamne s-a concretizat în nașterea produsului Gerovital, format din procaină (2%), acid benzoic (0.12%), metabisulfit de potasiu (0.10%), fosfat disodic (0.01%), pH-ul amestecului fiind între valorile 3 și 4. Mențiunea H3, din denumirea unei cunoscute game Gerovital, indică prezenţa acestei vitamine în compoziţie.



Ana Aslan era ferm convinsă că „nu se moare de bătrânețe, ci de boală”

Anii au trecut și mii de oameni au testat produsul, ei observând că procesul de îmbătrânire este încetinit cu aproximativ 40%. Acestea fiind spuse, nu e de mirare că personalități precum Mao Zedong, Charles de Gaulle, Pablo Picasso, Sir Winston Churchill, Charlie Chaplin, Marlene Dietrich, John F. Kennedy, Salvador Dali etc. au venit în România pentru a beneficia de tratamentul Anei Aslan.

Cele două femei nu s-au oprit și, în anii ’80, au inventat Aslavital, un alt produs geriatric administrat întru prevenirea afecțiunilor cerebrale și cardiace, dar și în tratarea pierderii memoriei.

Invenția lui Aslan i-a adus renumele de „femeia care a învins bătrânețea”, iar între titlurile sale se numără cel de profesor titular la clinica medicală din Timișoara, șef de secție la Institutul de Endocrinologie din București, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie din București, membru al Academiei de Științe din New York, membru al Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică și Igienă Socială, președinta Societății Române de Gerontologie etc.

Stilul de viață i-a adus longevitatea râvnită de mulți


Toate aceste distincții au fost rodul unei munci asidue și al unei personalități cum rar întâlnești: medicul muncea 12 ore pe zi, renunțând la viața personală: „Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent și în viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Așa am fost în viață, și așa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu așa sunt”, se descria Ana Aslan.

Distinsa doamnă Aslan a trăit aproape 92 de ani, secretul longevității sale fiind bazat pe tratamentul inventat de ea, corelat cu un regim de viață sănătos. Ea era ferm convinsă că „nu se moare de bătrânețe, ci de boală”. Stilul de viață al medicului era unul „la modă” după standardele de azi – era format numai din hrană „bio”, pentru că vechiul dicton „ești ceea ce mănânci” se pare că are temei. Metoda ei de viață sănătoasă, combinată cu tratamentul „Ana Aslan”, a întinerit mulți oameni, din toată lumea.



Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent și în viitor

Ana Aslan mânca natural, evitând alimentele din conservă (legume, fructe), și făcând multă mișcare. De asemenea, medicul își respecta orele mesei și prefera – nu în cantități mari – carnea de vacă, de pasăre, de miel și de pește, în detrimentul porcului (rar). Dieta sa „mediteraneeană” era formată din brânza și pâinea pe care le mânca țăranul român… În privința dulciurilor, gerontologul prefera tortul „buturugă” preparat în casă și, în cazul în care primea un tort de cofetărie, îl făcea cadou, nu îl mânca.

Se pare că Aslan nu s-a înșelat: a murit răpusă de boală, nu de bătrânețe. Și-a dorit să fie înmormântată creștinește și să fie depusă alături de mama și de fratele ei, dar comuniștii au împiedicat acest lucru. Doamna care a învins bătrânețea a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din București, fără preot.

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să dai Like paginii noastre de Facebook si să-l Distribui mai departe!

Facebook Comments
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+