Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :
Acasa / CURIOZITĂȚI / Profetul Mohamet: “Nu accept să fie utilizată mâna stângă pentru a mânca sau bea. Numai demonii fac acest lucru. Populația este avertizată să utilizeze numai mâna dreaptă”.

Profetul Mohamet: “Nu accept să fie utilizată mâna stângă pentru a mânca sau bea. Numai demonii fac acest lucru. Populația este avertizată să utilizeze numai mâna dreaptă”.

/
/
/

Diyanet sau Direcția de Afaceri Religioase, aflată în subordonarea directă a primului-ministru al Turciei, se ocupă cu tot ce înseamnă cult și morală islamică și gestionează locaşurile de cult din Turcia.A şa se face că în februarie 2018, site-ul oficial al acestei instituții a publicat următorul text care pentru noi pare cel puţin bizar:

„Profetul Mohamet nu accepta să fie utilizată mâna stângă pentru a mânca sau bea. Numai demonii fac acest lucru. Populația este avertizată să utilizeze numai mâna dreaptă”.

Mult timp, de-a lungul istoriei, s-a considerat chiar şi în Europa creştină că stângacii sunt oameni inferiori. Biserica catolică a fost şi ea multă vreme de părere că servitorii Diavolului sunt stângaci. În Biblie, diavolul este prezentat ca fiind stângaci.

În Rusia, Petru cel Mare a dat un decret prin care stângacii și persoanele roșcate nu aveau dreptul să fie martori în justiție. Nu prezentau încredere. În islam, tot ce vine de la mâna stângă este considerat impur.



În anul 1921, un tratat de psihologie scria că stângacii au sindromul demenței. Spre deosebire de europeni, incașii considerau stângacii oameni deosebiți, cu șansă în viață. Beduinii așează femeile în partea stângă. Dreapta este rezervată bărbaților.

Indigenii din triburile africane nu permit femeilor să gătească cu mâna stângă, care este considerată făcătoare de magie neagră. Pitagora recomanda să se intre într-un lăcaș sfânt, numai pe partea dreaptă.

Mai multe studii din secolul XX arătau că 70-90% din populaţia lumii ar fi alcătuită din dreptaci. O estimare mai precisă a fost făcută în urmă cu câţiva ani, în anul 2008, când 144 de studii separate, au dus la concluzia că la nivel global, aproximativ 10% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi ar fi stângaci, însă motivele pentru care aceştia se nasc stângaci nu au fost încă stabilite exact.

S-a spus că acest fenomen ar fi o combinație complexă între genele moștenite și factorii de mediu. Alții consideră că există o legătură între partea cea mai activă a creierului și mâna stângă. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere existenţa mai multor grupe de oameni în funcţie de modul în care aceştia îşi folosesc mâinile :

– stângaci
– dreptaci
– ambidecştri, care folosesc cu aceeaşi uşurinţă oricare dintre mâini, pentru orice activitate; ambidextria înnăscută este foarte rară, frecvenţa ei fiind estimată la 1% din populaţia lumii, dar o definţie mai largă îi include şi pe cei care au învăţat să îşi folosească la fel de eficient ambele mâini.

Cel mai adesea este vorba despre stângaci din naştere care, în viaţa de toate zilele, au fost îndemnaţi ori obligaţi să îşi folosească mâna non-dominantă (cazul tipic fiind cel al copiilor stângaci cărora Ii se pretinde, totuşi, să înveţe să scrie cu mâna dreaptă). Un tip „amestecat” (mixed-handed sau cross-dominant, în engleză) – oameni care folosesc în mod natural mâna dreaptă pentru anumite activităţi şi pe cea stângă pentru altele.

Iată că deja problema devine parcă mai complicată decât obişnuiam să o considerăm, dovadă că organismul uman este (încă) o mare, mare necunoscută.

Există stângaci care au revoluționat lumea: Leonardo da Vinci, Einstein, Bill Gates sunt câțiva dintre aceștia .
Unde mai pui că dintre ultimii 7 preşedinţi ai SUA, patru – inclusiv ultimul preşedinte, Barack Obama – erau stângaci.



O serie de studii recente înclină balanța în favoarea stângacilor, arătând că aceştia sunt mai rapizi în gândire și răspund mai bine la stimuli. Emisfera dreaptă controlează mâna stângă și percepe mai rapid sunetele.
Stângacii au o gândire divergentă, studiază mai multe posibilități, sunt mai creativi și buni artiști. Ei pot excela în sporturi precum boxul, tenisul, baseball-ul.

Chris McManus, un cercetător britanic de la University College London, a publicat o carte (Right-Hand, Left-Hand) dedicată acestui subiect în care susţine că stângacii sunt persoane cu un potenţial deosebit: creierele lor structurate diferit de ale dreptacilor le permit să proceseze limbajul, emoţiile, relaţiile spaţiale în moduri mai diverse şi mai creative, iar printre stângaci s-ar găsi mai mulţi oameni cu talent muzical şi matematic.

Cu toate acestea, se pare că stângacii sunt mai expuși emoțiilor negative și au complexe de inferioritate, sunt mai timizi, mai inhibați. Preferinţa pentru utilizarea mâinii drepte sau a celei stângi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate – tendinţa fiinţelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală (cum sunt toate vertebratele, prin urmare şi omul) de a utiliza predominant o parte sau alta – stânga ori dreapta – a corpului.

Deşi manifestarea cea mai evidentă este preferinţa pentru o mână sau alta, tendinţa se manifestă şi în alte aspecte, chiar şi în utilizarea, pentru diferite sarcini, a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale. Din fericire, multe dintre culturile lumii au depăşit faza în care stângacii erau stigmatizaţi, fiind consideraţi aducători de nenoroc, blestemaţi ori răuvoitori.

Urmele acestor concepţii sunt vizibile în multe limbi ale lumii, inclusiv în română: „stângaci” nu înseamnă doar un om care are ca mână dominantă mâna stângă, ci înseamnă şi „neîndemânatic” sau lipsit de capacitatea de a se comporta cu uşurinţă firească în societate, iar „drept” are şi sensul de „corect”, „just”, „cinstit”.

În schimb, cuvântul „sinistru” provine din latinescul „sinister”, care, iniţial, însemna pur şi simplu „stâng”. Iar „dexteritate”, sinonim cu „îndemânare”, vine de la cuvântul latin „dexter”, care înseamnă „drept” în sensul direcţiei (în dreapta, dinspre partea dreaptă etc.

Şi tot aşa… În numeroase limbi, de pe diverse continente, „stânga” şi „stângăcia” poartă tot felul de conotaţii negative, dovezi ale discriminării de care au avut parte, în trecut, acei 10% dintre locuitorii lumii care, fără voia lor, se abăteau de la norma fiziologică a dominanţei mâinii drepte. Dar, chiar dacă aceste discriminări pălesc încet-încet în lumea contemporană, ele încă mai pot fi observate în difetrite culturi.

În multe ţări ale Asiei şi Africii, unde este considerat necivilizat (un adevărat tabu) să mănânci cu mâna stângă (aceasta fiind rezervată igienei după micţiune şi defecaţie), persoanele stângace din naştere au probleme, comportamentul care le-ar fi lor firesc nefiind acceptat de normele culturale ale societăţii în care trăiesc.

Adesea, aceste persoane suportă, încă de mici, o presiune imensă, prin faptul că sunt obligate să se adapteze normelor, să treacă de la folosirea stângii la utilizarea predominantă a mâinii drepte. Părinţii le silesc să mănânce cu dreapta, interzicând folosirea mâinii stângi pentru acest act atât de firesc.

Pe alţi copii, profesorii îi silesc, uneori prin pedepse fizice, să scrie cu mâna dreaptă. De multe ori, aceste încercări de „reprogramare” forţată provoacă probleme precum apariţia bâlbâielii şi a altor tulburări de limbaj sau a unor dificultăţi de învăţare.

Chiar şi fără asemenea intervenţii dăunătoare (din ce în ce mai puţin prezente în ţările dezvoltate, dar încă răspândite în alte ţări), stângacii pot avea probleme în lumea în care trăim, pentru că aceasta este, practic, o „lume a dreptacilor”.



În această lume proiectată pentru cei cu mâna dreaptă dominantă, ce alcătuiesc 90% din populaţia lumii, un stângaci poate adesea să se simtă inadaptat, căci nenumărate aspecte ale vieţii de zi cu zi pun îi pun probleme: folosirea diverselor unelte şi dispozitive, mai toate gândite pentru dreptaci (de la banalele foarfeci la periculoasele fierăstraie electrice, de la aparatele de fotografiat până la mouse-ul computerului, de la instrumente muzicale la echipamente sportive), utilizarea mobilierul existent în unele şcoli sau săli de conferinţe, cu pupitre care sunt ataşate de scaun în partea dreaptă, confortabile pentru dreptaci, dar nu şi pentru stângaci, şi multe altele.

Pentru a atrage atenţia asupra situaţiei şi a oferi stângacilor un mijloc de a se exprima colectiv, în 1990 a fost înfiinţată o asociaţie, Clubul Stângacilor, iar în 1992, clubul a instituit chiar o Zi Internaţională a Stângacilor, sărbătorită anual la data de 13 august. E ziua în care în multe ţări se organizează evenimente ce aduc în prim-plan existenţa stângacilor şi este un prilej de a-i face pe oameni conştienţi de avantajele şi dezavantajele faptului de a fi stângaci.

Se organizează tot felul de competiţii sportive între dreptaci şi stângaci, demonstraţii ale abilităţilor sportive şi artistice ale stângacilor, precum şi evenimente unde dreptacii sunt îndemnaţi să încerce să folosească unelte şi echipamente proiectate pentru mâna stângă, pentru a simţi, pe pielea lor, cum este să trăieşti într-o lume proiectată pentru cealaltă mână.

Iată cum una dintre multele enigme ale corpului omenesc, lateralitatea manifestată la nivelul mâinilor prin existenţa stângacilor şi a dreptacilor, este unul dintre numeroasele şi fascinantele aspecte ale diversităţii umane: suntem 7 miliarde de oameni, identici prin apartenenţa la aceeaşi specie şi totuşi diferiţi în mii de feluri – o variabilitate care îmbogăţeşte lumea şi face mai pasionantă cercetarea diversităţii ei.

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să dai Like paginii noastre de Facebook si să-l Distribui mai departe!

Facebook Comments
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+