Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :
Acasa / POVEȘTI / Românca Aurora Simionescu plecată cu ani în urmă să descopere universul la NASA este astăzi profesor asociat la Agenţia Spaţială Niponă JAXA

Românca Aurora Simionescu plecată cu ani în urmă să descopere universul la NASA este astăzi profesor asociat la Agenţia Spaţială Niponă JAXA

/
/
/

Aurora Simionescu şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă studiind astrofizica şi cercetând “materia întunecată”: cosmosul. Totul a început din Brăila, de la o carte prăfuită, cumpărată la mâna a doua, de părinţii ei.

Vă invităm să-i urmăriţi povestea.

Când era mică, Aurora nu visa să ajungă cosmonaut. Voia să fie ambasador. Firea ei iscoditoare şi mereu pusă pe întrebări a împins-o însă în direcţia ştiinţelor exacte. Eternă olimpică la fizică, Aurora nu se înţelegea cu profii de română şi literatură, care îi băgau pe gât comentarii croite din consideraţiile diverşilor critici literari, fără să-i poată răspunde la întrebarea simplă pe care o pun cei mai mulţi copii: “dar de ce?”.

Aurora studia cosmosul, folosind datele transmise de cei mai performanţi sateliţi ai NASA. La doar 24 de ani, a descoperea împreună cu echipa sa o bucăţică de univers: un filament cosmic.

“Să credeţi întotdeauna în visurile voastre. Dacă găsiţi ceva care vă fascinează atât de mult şi credeţi că asta este ceea ce v-aţi dori voi să faceţi, să credeţi întotdeauna că e posibil. Cu această încredere în faptul că totul e posibil este primul pas în a realiza cu adevărat ce vă doriţi”, le spune Aurora celor 20 de copii înscrişi în proiectul Techschool, care îi ajută să-şi pună în practică ideile de roboţi sau programe computerizate.



În 2002, Aurora Simionescu trăia în Brăila, avea 18 ani şi era unul dintre cei 17.000 de tineri români care pleca în străinătate să studieze. De pe băncile liceului “Gheorghe Murgoci” din Brăila, a plecat cu o bursă de studii în SUA, în clasa a XI-a. Ultimul an de liceu l-a făcut în România. Apoi a plecat în Germania, la Bremen, unde a făcut facultatea de astrofizică, cu bursă integrală. Doctoratul şi l-a făcut tot în Germania, la Munchen, la Institutul Max Planck.

Cartea mamei, presiunea tatălui

Momentul de Big Bang al Aurorei s-a petrecut în clasa a XII-a, când mama ei i-a dăruit o carte. Atunci a aflat pentru prima oară despre ce se ascunde în întunericul pe care îl vedea, ca toată lumea, în fiecare noapte pe cer.

“Cartea asta m-a fascinat extraordinar de mult, dar când am ajuns la sfârşitul cărţii, mi-am dat seama de ceva. Lucrurile pe care le-am citit erau extraordinar de interesante, dar pe majoritatea nu le-am înţeles. Şi atunci am revenit şi am citit din nou cartea, a doua oară, a treia oară. La sfârşit, tot nu am înţeles exact tot. Am luat-o ca pe o provocare şi am zis că vreau să înţeleg universul, vreau să înţeleg lucrurile din această carte”, povesteşte Aurora cum a început drumul ei spre NASA.



Cartea cumpărată de doamna Simionescu, de la mâna a doua, pentru fiica ei, nu a fost însă singurul declic care a împins-o pe Aurora către drumul pe care se află. Tatăl ei a jucat un rol la fel de important. A umplut-o pe Aurora de o furie pe care o poate trăi numai un copil cu o minte strălucită, dar care are şi un părinte cunoscut pe deasupra.

Pe vremea când Aurora pleca să studieze în străinătate, tatal ei era senator. Mai înainte, el fusese preşedintele Consiliului Judeţean Brăila.

“Nu ştiu dacă m-a ajutat sau mai mult m-a încurcat. În orice caz m-a ambiţionat”, spune Aurora când o întrebi dacă funcţiile tatălui ei i-au deschis mai uşor porţile către studii în străinătate.

“Eu din liceu am avut rezultate la olimpiadă, am câştigat această bursă pentru a merge în State şi toate au fost făcute prin propriul meu efort. Însă mulţi, nu vreau să spun că m-au acuzat, dar au spus uite, sigur că Simionescu a câştigat bursă, sigur că Simionescu a câştigat premiu la olimpiadă, pentru că tatăl ei este cine este. Şi asta m-a ambiţionat foarte mult şi e posibil să fi fost unele din motivele pentru care am plecat. Am vrut să demonstrez că prin puterile mele eu pot să realizez ceea ce am realizat şi că nu a fost influenţa tatălui meu cea care m-a ajutat”, povesteşte Aurora.

Aurora şi iţele “pânzei de păianjen”

Când au auzit că fata lor vrea să studieze universul, în loc să meargă la sigur şi să se facă programator IT sau avocat, părinţii Aurorei i-au pus o întrebare simplă: de ce?

“Părinţii mei au fost destul de şocaţi când le-am spus că m-am decis să fac astrofizica, pentru că prima întrebare a fost: bun, şi cine te plăteşte pe tine să fii astrofizician? Le-am spus că nu ştiu, dar am încrederea că ceea ce trebuie să fac este ceva ce mă pasionează şi că, dacă faci ceva ce te pasionează, vei găsi o cale şi vei fi cel mai bun la ceea ce faci”.

Aurora a găsit această cale şi alţii au plătit-o ca să îşi ducă la împlinire pasiunea pentru univers. La 24 de ani, această combinaţie pe care o găseşti doar în Occident – finanţarea unei pasiuni, a dat primele roade: descoperirea unui filament cosmic despre care teoreticienii astrofizicii vorbeau de 50 de ani, însă nu puteau să îl arate cu degetul.

“La scară extrem de mare, materia din univers este distribuită într-un fel de reţea cosmică. Sunt părţi din univers extrem de dense şi care sunt nodurile acestei reţele. Ele sunt conectate de filamente şi între ele sunt goluri. Exact ca o pânză de păianjen. Nodurile reţelei cosmice, aşa numitele roiuri de galaxii, ştim cam de 50 de ani că emit în domeniul razelor X. Sunt umplute cu un gaz difuz care este atât de fierbinte că emite în raze X. Teoria spune că acest tip de gaz trebuie să se găsească şi în filamentele dintre noduri. Această emisie a fost foarte greu de detectat şi am reuşit abia în 2008, cu colaboratorii mei, să descoperim primul filament cosmic care emite în raze X”, explică Aurora, pe înţelesul profanilor, cum e structurat universul.

Cercetătorii români mor de grija altuia. Cum se vede România de la NASA

Aurora Simionescu şi-a petrecut aproape jumătate din viaţă în străinătate. Râde şi spune că are ambiţia să ajungă pe toate cele cinci continente ale lumii. Din România, spaţiul cosmic nu se vede la fel de bine, iar cercetătorii români care vor performanţă trebuie să plece în alte ţări. De ce? În primul rând, pentru că în România se gândeşte strâmb.

“Eu când am avut acel rezultat, la 24 de ani, când am făcut acea descoperire a unui filament cosmic, m-au mirat foarte mult întrebările care mi-au fost puse. Cum, la 24 de ani, atât de tânără, te lasă să lucrezi şi să conduci un astfel de proiect important? De ce nu ţi l-a luat cineva? Mentalitatea asta trebuie să se schimbe în comunitatea academică. Nu contează ce vechime are cineva, ce experienţă are cineva, contează cine are cele mai bune idei, cele mai creative şi cele mai interesante. Ce mi-aş dori ar fi o ierarhie puţin mai flexibilă în cercetarea din România”, face Aurora radiografia cercetării româneşti.



Toată lumea se plânge că pleacă din România cercetători, medici sau ingineri. Nimeni însă nu face nimic pentru a stopa acest exod. Cei care rămân aici sunt priviţi ca nişte eroi. Ar trebui mai degrabă să fie numiţi martiri. Cu toate acestea, Aurora crede că ţara ei este pe drumul cel bun, pentru că şi publicul, şi presa au devenit interesaţi de ce se întâmplă cu minţile care sunt nevoite să ia calea străinătăţii.

“România trebuie să facă un efort cât de mic să ne aducă înapoi, să ne ofere nişte joburi atractive, să avem nu numai motivaţia sufletească, cea culturală, ci şi motivaţia financiară şi perspectiva unei cariere”, spune Aurora Simionescu.

Acum, Aurora are 34 de ani și lucrează la Agenția Spațială Japoneză JAXA, unde acum a obținut postul de profesor asociat. Performanța ei este cu atât mai importantă cu cât e pentru prima dată când o persoană de altă naționalitate decât cea japoneză ajunge într-un astfel de post.

Aurora afirma pentru o publicație germană că, zilnic, încearcă să depășească limitele cunoașterii sale și să înțeleagă mai bine Universul în care trăim.

Tinerei românce îi revin meritele unei descoperiri importante. A făcut parte dintr-o echipă de cercetători care au putut observa pentru prima dată unul din filamentele de gaz care leagă roiurile de galaxii.

Aurora Simionescu este una dintre cele 10 persoane din lume alese pentru bursa Einstein Fellowship, parte din programul NASA. De asemenea, cercetătoarea face parte din topul celor 100 de lideri ai inovației din Europa Centrală și de Sud.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-ne un like la pagina de Facebook si un share!

Facebook Comments
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+