Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :
Acasa / ȘTIRI / “Românul” Hurmuz Aznavorian: “A fost trimis la canal şi a murit în închisoare, necunoscându-i-se mormântul, în timp oameni de nimic, oameni care se întorc după cum bate vântul, uitând de principii şi de verticalitate au ocupat, ocupă şi vor ocupa funcţii dintre cele mai înalte”

“Românul” Hurmuz Aznavorian: “A fost trimis la canal şi a murit în închisoare, necunoscându-i-se mormântul, în timp oameni de nimic, oameni care se întorc după cum bate vântul, uitând de principii şi de verticalitate au ocupat, ocupă şi vor ocupa funcţii dintre cele mai înalte”

/
/
/

Aş vrea să spun „nasc şi-n România oameni”, dar Hurmuz Aznavorian nu s-a născut în România, nu s-a născut din părinţi români, însă a fost român şi a simţit româneşte, cum puţini oameni sunt în stare.

Hurmuz Aznavorian s-a născut în 1888 la Trapezunt şi s-a refugiat în 1906, împreună cu familia, la Constanţa, in România, din cauza persecuţiilor la care erau supuşi armenii de către stăpânirea otomană, astfel că România a devenit patria sa de adopţiune.

După studiile de drept efectuate la Paris, revine în ţară unde prestanţa sa ca avocat îl determină pe I.G. Duca să-l atragă în viaţa politică.

A fost un avocat foarte bun. Dar avocaţi foarte buni s-au mai găsit, se găsesc încă şi astăzi şi sunt convinsă că şi viitorul va aduce încă mulţi avocaţi foarte buni.

A avut o pregătire juridică notabilă, dublată de talent oratoric şi de o inteligenţă ascuţită. A tranşat probleme juridice în articole bine fundamentate – cu unele sunt de acord, cu altele nu, fiecare are dreptul la o opinie şi poate asta dă frumuseţe dreptului.



Ceea ce mi se pare, însă, remarcabil este că Hurmuz Aznavorian a ştiut să fie OM, în cel mai înalt sens al acestui cuvânt. Sunt mulţi avocaţi ce câştigă procese grele, dar câţi o fac fără bani, doar din profundă convingere în dreptatea celui pe care îl apără?

Sunt mulţi oameni care critică legile „strâmbe”, dar câţi au curajul să le critice în faţa unui regim autoritar, doar pentru a proteja principiile fundamentale ale dreptului?

Sunt mulţi politicieni care ajung în Parlament, dar câţi îşi păstrează corectitudinea şi verticalitatea? Sunt mulţi români care-şi declamă iubirea de ţară, dar câţi s-ar înrola de bunăvoie ca să lupte pentru România?

A fost ales deputat din partea partidului liberal în 1934, având o importantă contribuţie la viaţa parlamentară.
În 1938, o dată cu instaurarea dictaturii regale, se retrage din politică pentru a se dedica avocaturii, pe care o exercită pînă în 1947 cînd este epurat din barou.

În 1948 este radiat din barou. Între 1950-1953 este închis şi trimis la muncă forţată la Canal, iar apoi, la expirarea pedepsei administrative i se stabileşte domiciliu obligatoriu.

Calvarul continuă, in octombrie 1957 a fost din nou arestat, acuzat de „uneltire contra ordinii sociale” (articolul 209 din Codul Penal) şi, în urma unui proces înscenat, a fost condamnat la 25 de ani temniţă grea.

Torturat de Securitate, a trecut pe la Jilava, Văcăreşti, Galaţi si nu supravieţuieşte regimului de detenţie. S-a stins din viaţă în 5 aprilie 1961, în închisoarea din Botoşani, fiind aruncat într-o groapa comună, iar locul unde a fost îngropat a rămas necunoscut.

Mă macină un gând, care mi-a încolţit când am citit „Adam şi Eva” a lui Rebreanu. Într-unul dintre avataruri, El este un înflăcărat susţinător al valorilor democratice în plină monarhie absolutistă, punându-şi astfel în pericol viaţa, şi are o discuţie contradictorie pe această temă cu un preot, perfect integrat în forma de guvernământ existentă în acel moment.

Are loc Revoluţia franceză, care proclamă sus şi tare valori pe care El le-a susţinut şi apărat toată viaţa, iar dezordinea creată îl poartă către un eşafod pe care urma să fie executată Ea. El o recunoaşte dintr-un trecut de dincolo de vremuri şi-i sare în apărare, astfel încât revoluţionarii răzbunători îi execută pe amândoi.



Înainte să moară, însă, îl recunoaşte printre fervenţii susţinători ai lozincii „Liberte, egalite, fraternite, ou la mort”, deci printre călăii săi, pe preotul ce-l slujise cu atâta devotament şi convingere (oare?) pe rege.

Morala: oamenii adevăraţi ajung să moară pentru o idee, pentru un ideal, în timp ce oportuniştii huzuresc graţie făţărniciei.

De aceea Hurmuz Aznavorian a fost trimis la canal şi a murit în închisoare, necunoscându-i-se mormântul, în timp oameni de nimic, oameni care se întorc după cum bate vântul, uitând de principii şi de verticalitate au ocupat, ocupă şi vor ocupa funcţii dintre cele mai înalte, sfidând cu averi nemăsurate acest popor nefericit.

Pledoaria lui împotriva excluderii abuzive din Barou, aproape m-a făcut să-i strig nevinovăţia, dar în faţa cui?
Se lupta cu morile de vânt şi toată dreptatea din lume, toate argumentele posibile erau neputincioase în faţa unui sistem al oportuniştilor care şi-ar fi vândut şi mama pentru „un loc în faţă”.

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să dai Like paginii noastre de Facebook si să-l Distribui mai departe!

Facebook Comments
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+